Facultatea de Arhitectura organizeaza excursii. Multe. De studii. Adica noi mergem in diverse locuri, observam arhitectura, facem crochiuri, poze, etc. Anul acesta, eu am avut de ales intre Turcia si Grecia. La anii mai mari erau Olanda, Elvetia, Germania, Franta – Le Corbusier (ce mi-ar fi placut sa merg in asta), dar am preferat sa merg cu colegii mei de an, in Turcia. A fost cea mai aventuroasa experienta din viata mea, am facut numai tampenii si am avut numai ghinioane, cel putin in prima parte a excursiei. Plus ca am crezut ca raman acolo.
Cateva pareri despre Turcia.. In primul rand, au drumuri. Multe. Si misto. Si o retea de transport public de persoane cu muuuuuuuult peste Romania. Ca sa nu mai spun ca vama lor de la granita cu Bulgaria nu se compara dupa niciun criteriu cu vamile bulgara si romana. In Istanbul, autobuzul are banda separata, pe care nu pune roata nicio masina, pentru ca este delimitata cu gardut de benzile de circulatie destinate masinilor. Ce mi s-a parut misto a fost faptul ca statia este comuna celor doua sensuri, iar pentru a nu modifica autobuzele astfel incat sa se deschida spre acea statie comuna, au inversat sensurile de mers. Adica autobuzele merg pe partea stanga a sensului de mers, in timp ce restul masinilor merg pe dreapta. Asta mi s-a parut un detaliu misto.
O chestie absolut dubioasa mi s-a parut faptul ca nu gaseam cosuri de gunoi. Sunt extrem de putine in tara aia, si totusi este foarte curat peste tot. Nu inteleg cum. Trebuia sa ne caram cu gunoaiele dupa noi o groaza pana sa reusim sa le aruncam.
Cateva pareri si despre oameni? Marturisesc ca initial nu am crezut ca exista atat de mult misoginism, atat de multa discriminare si nu mi-am imaginat ca sunt atat de obsedati tipii acolo. Daca esti o fata care arata bine, esti pur si simplu sorbita din priviri. Si nu pe ascuns, ci cat se poate de fatis. Plus oferte gen ‘iti dau 70 de camile sa vii cu mine. 50 in plus pentru ca ai ochii albastri’, facuta colegei mele Corina. Unele fete au fost pipaite pe strada, fie sexual fie pentru a fi cautate de portofel, telefon, etc. Nu prea se uitau la tine insa daca erai fata si voiai sa comanzi ceva la restaurant, de exemplu. Nu ca nu veneau deloc, dar tratamentul era evident diferit cand erau numai fete fata de cazul in care exista cel putin un baiat la masa. In plus, am vazut o chestie care m-a enervat la culme. Intr-un fast-food, era o baie foarte tare la barbati. O baie veche, cu multe toalete, aratand foarte bine, bla bla. Cand ne-au povestit baietii, am fost chiar curioase sa vedem si noi cum arata baia fetelor. Am fost indrumate cam sictirit spre un loc unde ajungeai trecand printr-o perdea de margele. Baia era o incapere de mai putin de 4mp, cu o chiuveta de 40×40cm pusa pe colt, rezultand un vas de chiuveta extrem de mic. Totul inghesuit si val de el. Curat, e drept, dar diferenta era atat de frapanta incat m-a enervat. Mi se pare aberant ca in anul 2009 sa mai existe asemenea diferente. Si inca in Turcia e bine fata de multe dintre tarile arabe.
Ati auzit vreodata exprimarea ‘dar ce-ai de nu intelegi? esti turc?’? Ei bine, este cat se poate de adevarata. Nu reuseam sub nicio forma sa ne intelegem cu ei. Nu stiau engleza decat putini si putin, asa ca incercam sa apelam la toate modalitatile de a-i face sa priceapa: prin semne, prin onomatopee, cu harti si alte asemenea. Am fost in mall-ul din Istanbul la Starbucks si o colega m-a rugat sa aflu daca accepta plata cu euro, ca nu mai avea lire turcesti. I-am intrebat pe aia de cateva ori, intai normal, pe urma mai rar, si tot nu au inteles si nu am reusit sa scot de la ei un raspuns. Nici nu am mai vazut asa ceva. Eu stiam ca engleza se invata la scoala, ce o fi atat de greu?
Sambata 11 aprilie: Plecare la 6 dimineata din parcarea restaurantului Cina (langa Atheneul Roman). Apare prima problema: tata nu mi-a dat decat lei, vineri la aproape 12 noaptea. Intrebarea este: cum ii schimb? Plecam. Ajungem la frontiera, vad un schimb valutar. Ma duc repede la ghidul nostru si il rog sa opreasca sa schimb banii. Imi spune ca in Turcia sunt destule locuri unde pot sa schimb, ca nu mai are rost sa ma astepte toata lumea sa schimb acolo banii. Crezand ca stie ce spune, il ascult. Ajungem intr-un final, pe la 8 seara, la Çanakkale, dupa o zi de mers in autocar.
Duminica 12 aprilie: Vizitam Pergamul. Un loc absolut superb, mi-a placut foarte mult. Este adevarat ca erau o groaza de pietre care pentru cineva care nu stie nimic despre locul respectiv nu au absolut nicio semnificatie, dar pentru mine a fost o revelatie sa vad teatrul, templele de acolo… Si coloanele din marmura. Ah, ador marmura! Din Pergam am mers, impreuna cu un turcalet de acolo, la o fabrica de onix. Am vazut cum se prelucreaza pietrele si apoi, desigur, am fost dusi in magazinul lor cu onix si bijuterii. Trebuie sa recunosc ca erau niste chestii foarte misto. Am fost atat de fericita cand am putut sa ii cumpar mamei un inel platind cu lei! Apoi am vizitat Moscheea Rosie, care este de fapt o ruina, insa arata misto. Nu am intrat, pentru ca nu aveam bani de intrare si nu aveam chef sa ma imprumut din nou. Ne-am cazat la Kușadasî, dupa o plimbare absolut superba pe malul marii. Nu am mai fost la mare de ani de zile, asa ca m-am bucurat din plin de mirosul acela de nisip si apa sarata. In plus, am reusit sa scot 120 lire turcesti (deci 60 euro) de la bancomat, pentru ca din fericire aveam cardul de bursa la mine.
Luni 13 aprilie: Am inceput prin a vizita Grota celor 7 adormiti. Din cate tin eu minte din ce am auzit din strigatele ghidei de la autocarul celalalt, erau 7 calugari care, nu stiu de ce, au cazut intr-un somn de vreo 200 de ani, iar cand s-au trezit nu s-au mai putut integra, pentru ca vremurile se schimbasera total. Oricum, locul este foarte frumos si mi-a placut ca acolo este si un copac al dorintelor. Iti pui o dorinta si legi un servetel sau o foaie intr-o creanga a copacului.
Dupa aceea am fost la Casa Maicii Domnului, care este extrem de simpla si de mica. Se pare ca Sf. Ioan, care a fost exilat acolo, a luat-o cu el si pe Maria. Iar pentru ca s-au descoperit dovezi ale vietii Sf. Ioan pe acele meleaguri si de asemenea si mormantul lui, se presupune ca aceasta este casa unde a trait Maria cat timp a stat acolo. Mai jos de casa mai sunt si 3 izvoare care se spune ca au apa tamaduitoare, iar langa ele este un perete imens plin cu servetele pe care sunt scrise dorinte, in toate limbile posibile si imposibile. Mi se pare uimitor cat de mult cred oamenii in chestiile astea. De fapt de ce vorbesc? Ca si eu am legat si servetel, si hartiuta la Grota.
Vizitam Efesul. Mi s-a parut foarte tare faptul ca bordelul era chiar vizavi de biblioteca. Asta pentru ca in vremurile acelea sexul era vazut ca o nevoie ca oricare alta, nu una rusinoasa, si avea un loc important in viata locuitorilor, asadar si bordelul era amplasat corespunzator. O alta chestie foarte amuzanta era “prima reclama”. O talpa umana, cu degetul mijlociu mai lung decat este normal. Ni s-a spus ca ar avea urmatoarea semnificatie: faptul ca degetul mijlociu este mai mare, arata faptul ca se refera la partea din mijloc a corpului, iar faptul ca degetul este mai lung ar face referire la excitatia sexuala. In plus, talpa este orientata spre bordel. Asadar, se pare ca aceea era o reclama la casa de toleranta. Nu stiu cat de adevarat este, dar mi s-a parut amuzanta interpretarea. Ghidul nostru in Efes era un mosulet care scuipa tot timpul in timp ce vorbea. Facea la propriu spume la gura. Nici nu puteam sa fiu atenta la ce zicea din cauza asta. A fost amuzant momentul in care ne-am adunat sub un smochin si el a inceput sa ne spuna ca smochinul ala este de fapt baiat, si ca el are experienta si stie sa faca diferenta intre smochin baiat si smochin fata. Ooooook. Cel mai enervant a fost ca timpul alocat vizitei + mancatului era de 2 ore, iar mosul ne-a tinut o ora numai in partea de sus a Efesului, iar apoi tot turul a fost grabit, nu am apucat sa vizitam biblioteca si nici al doilea teatru. Cand am ajuns in sfarsit jos, la magazine si la unicul restaurant, toata lumea s-a grabit sa isi ia de mancare. Si eu, care eram moarta de foame. Apoi m-am dus sa incerc sa schimb leii, dar nu am reusit, asa ca am schimbat cei 5 euro primiti rest la magazinul ala cu onix.
Dupa Efes am mers la Milet. Am vazut teatrul, care arata foarte tare. In iarba am gasit o broscuta testoasa care era blocata intre niste pietre, am luat-o in brate, am mangaiat-o putin pana a scos din nou capul din carapace si pe urma i-am dat drumul in iarba si a plecat fericita. Dupa ce am vizitat teatrul, am mers pe la magazinele din jur si mi-am luat si eu un inelus din argint cu o bucatica de sidef. A fost super ieftin, ceea ce mi s-a parut super. Din pacate, am aflat ulterior ca mai erau niste chestii de vazut in Milet, dar cum noua ghidul nu ne-a spus absolut nimic, nu am stiut. Cei din autocarul celalalt desigur ca au stiut si au vazut tot ce trebuia.
Dupa Milet am mers la Didyma, unde sunt cele mai mari si mai inalte coloane din Antichitate. Sunt pur si simplu imense. Iar aici este o chestie foarte misto: templu in templu. De fapt mai corect este sa spunem ca templele sunt cam “fund in fund”. Insa in templul acela imens este un templu mai mititel, templul lui Apollo. Ce mi-a placut mie, pe langa gigantismul coloanelor, a fost faptul ca, in pasajele care duceau in curte, pe pereti erau scrise litere. Nu stiu ce semnificatie au, dar as fi foarte curioasa sa aflu.
Seara am ajuns in Bodrum si am facut o descoperire groaznica: pasaportul meu era de negasit. Il tineam in portfofel intotdeauna, nu il luam niciodata de acolo, iar acum nu mai era. Am rascolit geanta, bagajele, dar nu l-am gasit. Mai mult ca sigur a cazut la Efes, cand am cautat marunti ca sa platesc mancarea sau cand am schimbat aia 5 euro. Eram pur si simplu terminata, ma si vedeam ramasa in Turcia, cu musulmanii aia misogini. Am sunat-o si pe mama plangand, pe urma mi-a dat nr de telefon al consulatului din Istanbul, in speranta ca o sa rezolv cat de curand.
Marti 14 aprilie: In program era trecuta vizitarea Castelului Bodrum (Halicarnas), insa eu nu am facut asta. Eu am mers la Izmir, la consulatul general al Romaniei, ca sa rezolv cu pasaportul. Eu cu ghidul. A fost cea mai idioata calatorie facuta vreodata. Ghidul nostru era un mos care nu putea sa taca. Vorbea incontinuu, si povestea, si bla bla bla. Eu nu sunt vorbareata. Deloc. Si ma enerveaza la culme cand sunt fortata sa vorbesc si sa ii ascult pe altii cum debiteaza prostii. Cred ca in alea 3 ore jumate din Bodrum la Izmir mi-a povestit toata viata lui. Mi-a zis si cum fratele lui sufera de nu stiu ce afectiune si viseaza noaptea cum face sex salbatic de rupe patul cu prima lui iubire. Si mi-a povestit de nu stiu ce cucoana, care ii este “prietena, ca sa nu zic amanta” (citat). Pe scurt, imi venea sa ii dau cu ceva in cap. Mie numai la porcariile lui nu-mi statea capul, eu tocmai imi pierdusem pasaportul si voiam sa rezolv treaba. Din fericire, la Izmir am dat peste o doamna extrem de draguta la consulat, care a rezolvat totul imediat. Si noroc ca aveam la mine buletinul si niste poze ramase de cand mi-am facut permisul de biblioteca. La 2 am ajuns in Izmir si la 4 eram in autocarul de intoarcere. La intoarcere mi-am pus castile in urechi si am dat muzica tare, cat de tare am putut si am avut grija sa ma uit pe geam fortandu-mi gatul cat mai tare, numai sa ii dau de inteles mosului ca nu mai vreau sa aud nimic de la el. A mai incercat sa intre in vorba cu mine, dar degeaba. Cum vorbea, ii raspundeam mormait si imi puneam castile inapoi. Pe bune, mp3 player-ele sunt o binecuvantare. Mi-a dat de inteles ca el vrea sa mai viziteze Bodrumul dupa ce ajungem, in timp ce eu voiam sa merg la hotel, asa ca m-a invitat sa merg pe jos 3-4km pana la hotel. Cand am ajuns, pe la 7.30, se pare ca s-a razgandit si mi-a propus sa mergem impreuna, dar eu mi-am luat de la el hartia de la consulat si am mers cu toata viteza inainte, numai sa nu-l mai vad. Am ajuns la hotel pe intuneric, dupa ce am intrebat o groaza de persoane pe unde s-o iau si dupa ce am traversat un deal care mi s-a parut imens. Am ajuns transpirata, extenuata, terminata, dar fericita. Aveam hartia in mana si scapasem de dobitocul ala obsedat.
Miercuri 15 aprilie: Din Bodrum am pornit spre Pamukkale. Am vizitat Aphrodisias, unde am vazut un stadion absolut imens. Se pare ca avea o capacitate de vreo 30.000 de locuri si era cel mai bine pastrat stadion datand din Antichitate. Culmea este ca a inceput sa ploua exact cand am ajuns pe stadion, asa ca nu am putut sa fac multe poze, insa m-a amuzat la culme ca toti turistii se adapostisera intr-una din intrarile stadionului. Aratau mortal. Eu eram fericita ca fusesem suficient de desteapta sa imi iau si umbrela.
Trebuia sa vizitat si Hierapolis, dar ploua foarte tare cand am ajuns noi acolo, asa ca am decis sa amanam. Totusi, seara, asistentele ne-au propus sa facem o vizita nocturna la necropola. Feed-back-ul a fost slabut de tot, am fost numai 13, asta incluzand 2 asistente. Eu nu prea voiam sa merg, din cauza ca ploua tare si adidasii mei se udasera putin, asa ca eram fortata sa merg in balerini, dar am mers pana la urma. Mi-am luat si ghiozdanul, in caz ca am nevoie de ceva de acolo. A fost foarte misto vizita, era creepy, eram singurii turisti de acolo, noroc ca un paznic a fost suficient de dragut sa vina cu noi si sa ne ajute cu o lanterna, ca altfel nu stiam nici drumul si nici nu puteam sa vedem mai nimic. Poze nu am facut. In schimb, ploaia era oribila. De fapt nu ploua, turna. Rau, rau de tot. Aveam balerinii inundati, era frig si ma tot gandeam ca mai bine stateam naibii la hotel. Ajunsa la hotel, am descoperit inca un ghinion: ghiozdanul, care pana atunci se dovedise a fi impermeabil, era inundat. Aparatul meu mic foto era mort (bine ca nu il luasem la mine pe ala semi-profesional!), portofelul era plin de apa, iar hartia mea de la consulat, care era intr-un caiet, era uda exact la stampila. Am crezut ca mor. Dupa ce ii datoram mosului libidinos 66 de dolari taxa de la consulat, acum udasem foaia. Noroc ca totusi se putea citi totul de pe stampila, dar parca iar ma vedeam ramasa in Turcia. Ca sa fie pachetul complet, cand am ajuns la hotel am descoperit o pata imensa sub patul meu: cursese caloriferul si putea infiorator. Dar am reusit sa dorm si sa nu mor intoxicata in somn.
Joi 16 aprilie: Plecam spre Istanbul. Dimineata se decide vizitarea Hierapolis-ului, la care merseseram noi noaptea, dar nu am avut niciun chef sa ma mai duc, pentru ca asta ar fi insemnat ca mi se udase totul degeaba. Asa ca am stat in autocar si am dormit in cele 2 ore in care ceilalti au vizitat. Seara am ajuns la Istanbul si am avut o super surpriza: se facuse o greseala la rezervare, iar camerele nu erau gata pentru 16 aprilie seara, ci pentru 17 aprilie dimineata, asa ca multe aveau asternuturi lipsa, probleme si alte asemenea. Noi am nimerit o camera ok, careia nu ii lipsea decat hartia igienica. Dar am zis ca ne descurcam.
Vineri 17 aprilie: Reusesc sa schimb toti banii!!! Si la un curs bun. Sunt fericita. Vizitam Moscheea Albastra, Canistra, Sfanta Sofia, Palatul Topkapî si Marele Bazar. Canistra mi-a placut la nebunie, mai ales pentru felul in care era luminata si pentru muzica pe care o pusesera, care se potrivea perfect atmosferei. Marele Bazar este… mare. Se pare ca acolo sunt vreo 4000 de magazine. Toata lumea te agata ca sa te duci la magazinul lor, toti te intreaba de unde esti, iar cand aud de Romania, intotdeauna este o replica gen “Oooh, Romania! Ce faci?” sau “Hagi, Hagi!”. Se arunca la niste preturi aberante, asa ca trebuie sa te tocmesti foarte mult. Pana si eu m-am tocmit. Am reusit sa iau niste ochelari de soare RayBan cu 20 de lire (10 euro), iar ieri am vazut ca la noi costa undeva la 600-700 de lei, acelasi model. Si desigur am luat esarfe de casmir. La sfarsitul zilei eram terminata, dupa vreo 12 ore se stat in picioare si de mers incontinuu, fara oprire pentru masa sau altceva. Aveam numai bataturi si ma mir ca am reusit sa mai merg pana la hotel.
Sambata 18 aprilie: Intai am mers la Süleymaniye, care este o moschee chiar frumoasa, pacat ca mai este deschis mai putin de un sfert. In schimb a fost misto cimitirul, pentru ca am vazut cum sunt mormintele lor: erau morminte de doua persoane, femeie si barbat, mormantul barbatului avand un turban, iar cel al femeii avand motive florale.
Apoi am mers in bazarul egiptean, unde sunt toate condimentele posibile si imposibile. Aratau absolut genial, mi-as fi dorit sa iau din fiecare cate ceva. Plus ca erau si prajituri, baclava, bijuterii, etc. Cea mai tare faza a fost cu acelasi ghid destept foc. La o taraba erau niste prajituri pe care scria “Turkish Viagra”. La care vine mosul si ne spune noua (eram 3 fete): “ah, sa va luati neaparat de-astea, si eu mi-am luat si sunt cele mai bune, de departe”. Imi venea sa mor de ras si nu m-am putut abtine sa nu ii spun ca noi nu avem nevoie de Viagra. La care el imediat “ah, nu, nu, nici eu, dar prietena mea, care este arhitecta, a mancat si a fost foarte satisfacuta”. Bwhahahahahahahahaha ce dobitoc. Te doare capul cand ii vezi si ii auzit pe mosii astia complexati.
Dupa bazarul egiptean trebuia sa facem o croaziera pe Bosfor, si cum ne mai ramasese timp, am decis, eu si cu cele 2 coleg de camera, sa vizitam moscheea de langa podul Galata. O idee foarte buna, pentru ca era foarte frumoasa. Si erau o groaza de porumbei in jur.
Ajungem si la partea cu croaziera, care a durat vreo 2 ore si care a fost foarte, foarte misto. Pentru ca eu am cam ramas cu rau de mare dupa experienta cu Catamaranul dintre Malta si Sicilia, m-am dus in fata si m-am asezat pe jos, fix intre cabina si gardutul ala de fier (nu stiu denumirile partilor barcii, asa ca exprimarea mea cam lasa de dorit). Cert este ca am stat cu fata fix in soare, exact ce nu imi doream, pentru ca urasc sa ma bronzez, dar am reusit sa fac poze.
Am ajuns in Taksim, care este o strada super super lunga, cu influente art nouveau si plina de magazine. Pentru ca eram cu Corina, colega mea de planseta, am fost practic fortata sa stau 3 ore in Mango, adica fix unul dintre magazinele pe care le urasc. Un Mango pe 3 etaje. Raiul ei, cosmarul meu. De altfel 3 ore in orice magazin sunt un cosmar pentru mine, dar daca acel magazin este Mango, este si mai rau. Oricum, hainele sunt mult mai misto acolo decat la noi. Am parcurs toata strada aia de vreo 2km de doua ori, pentru ca trebuia sa ne intalnim cu ceilalti in parcul Taksim, de care toti credeam ca e intr-un capat, dar de fapt era in celelalt. Picioarele mele erau terminate. Dar a fost misto pana la urma. Am fost si la Inviere, la o biserica greceasca absolut splendida, ma oftic atat de tare ca nu am facut poze! Totul suna altfel in greaca, este mai linistit, mai putin lalait decat in romana, oamenii sunt mai draguti, nu se imbranceste nimeni in biserica, nu se uita nimeni urat la tine… Ce sa mai, a fost o experienta placuta. Nasol a fost cand am iesit din biserica si i-am pierdut pe cei cu care trebuia sa ma intorc la hotel. Noroc ca am plecat cu ceilalti, care voiau sa mai ramana in oras, si pe drum m-am intalnit cu ceilalti. Am reusit sa gasim si un taxi care sa ne duca in siguranta la hotel, ceea ce a fost foarte bine.
Duminica 19 aprilie: Program de voie pana la 12. Am reusit si eu sa dorm un pic mai mult, ceea ce a fost asa de bine! La 1 am dus bagajele la autocar si am pornit spre Palatul Dolmabahçe. Acolo iar au fost incurcaturi cu biletele, nu a vrut toata lumea sa mearga, bla bla. Palatul a fost facut de penultimul sultan in incercarea de a concura cu Versailles, fiind insa o copie ultra kitsch. Atat de kitsch, incat in sala mare, coloanele nu sunt de marmura, ci de lemn acoperit cu ipsos si facut sa semene cu marmura. Plus mult aur, mult cristal, niste candelabre imense… Ouch. Super securitate, pentru ca se pare ca inca mai este folosit. Nu aveai voie cu camera foto decat daca plateai taxa. Eu nu am stiut ca taxa este de fapt foarte mica, asa ca nu am platit si nu am poze din interior 
Dupa aceea am fost la Kanyon, care este o cladire de birouri foarte inalta, iar sub nivelul solului este un mall absolut superb. Iar nu era voie sa faci poze, asa ca nu am reusit sa pozez deloc o latura super misto a cladirii, iar in interior am facut poze pe furis. Oricum, clairea este superba. Din anumite unghiuri aduce cu Guggenheim New York a lui Wright, ceea ce mi s-a parut foarte tare. Ma enerveaza la culme ca nu am reusit sa fac poze ca lumea din cauza ca tot timpul era cate un security guy pe acolo. Oricum, proiectul este grozav.
La ora 8 si vreo jumatate am plecat spre Bucuresti.
Luni 20 aprilie: Am trecut cu bine de toate vamile, desi aveam inima cat un purice la vama turceasca, mai ales ca m-au chemat si credeam ca asta pentru a-mi spune sa ma raman acolo, cand de fapt tot ce au facut a fost sa ma intrebe unde am pierdut pasaportul, ca apoi sa-mi spuna ca totul e ok. La ora 11 am ajuns in Bucuresti, de unde plecaseram. Eram fericita. Eram acasa.
Concluzie: Totul e bine cand se termina cu bine.
!Atentie! Cand plecati intr-o tara non-UE:
- Aveti intotdeauna o copie a actelor, buletin si pasaport
- Aveti intotdeauna macar 2 poze la voi, just in case (eu am avut mare noroc ca aveam)
- Tineti pasaportul intotdeauna intr-un loc de unde nu exista riscul sa cada sau sa fie furat, si nu in portofel, pentru ca pe acela il folositi mult prea des si exista riscul sa fie furat. Mai bine fara bani decat fara pasaport.
- Aveti grija intotdeauna sa aveti bani in valuta la voi, leii nu se schimba decat in orase mari (in Turcia am reusit sa ii schimb abia in Istanbul)
- Activati-va roamingul, nu stii niciodata cand ai nevoie sa suni undeva.
- Daca nu este absolut nevoie, nu va luati la voi actele cand mergeti prin oras sau vizitati ceva, pentru ca se intampla tot felul de prostii si de ghinioane
- Este bine sa aveti o gentuta foarte mica, eventual o borseta sau o chestie de-aia de pus la gat in care sa tineti niste bani si ce va mai trebuie, ca sa nu va carati cu ghiozdane sau genti mari, din care este extrem de usor sa se fure.
Maine fac 4 saptamani vechime. Iar azi se implineste o luna de la examen si de la data trecuta pe permis. 
Asta pentru ca ma implic foarte mult in ceea ce citesc.
